Poezii...

Salutare prieteni,
Am scotocit prin sertarele vechiului meu birou si am descoperit doua poezii scrise de mine acum vreo 5 ani in perioada liceului pe care vi le voi prezenta in premiera, ahhh ce vremuri.......i hope you enjoy :)


      Racirea Sufletului

Cum totul pare-a fi nimic
Si nimicul pare tot,
Cum far-o zara de sclipire
Nimicul are-un sens intors,
Cum viata e-o gandire lunga
Un drum intors cu ocolisuri,
O cale larga plin-de ace
Care se schimba si se-ntoarce...

Cand totul pare cenusiu,
Sperante-ntunecate-n ape,
Cand cade cerul cu-alui stele
Iar eu ma uit uitat la ele,
Cand Astrul se coboara-n ape,
Si apele se urc' spre ceruri,
Eu mic in lumea asta mare
Ma-nclin ducandu-ma cu Ele...

Uitat de soarta si-npacare
Fara o cale de scapare,
Aprind lumina ce-nconjoara
Destinul crud de-o dinioara,
Cladit din viata-nterioara,
Trecut prin mine-a mia oara...

Cutremur ganduri,
Tulbur vise,
Incerc sa caut sensuri, scopuri,
Incerc sa nu ma uit pe mine
Dar in final...sfarsesc cu totul...
__________________________


                       Noaptea


Cu metale agatate si cu zale,
Umbra bantuie in noapte peste tot ce ea nu are
Prefacandu-se in chipuri, in obiecte si nimicuri,
Sta s-asteapta ganditoare peste pomi si peste sara
Suflete ratacitoare...

Printre crengi pustii....pe care,
Le observi tremuratoare
Apucand ce iese-n cale, fie praf fie metale,
Cum sta moartea cu-a ei coasa
Asteptand sa-i cada-n plasa sufletul uitat de viata;

Lame albe luminoase
Strapung patura de haos
Coborand pe tot ce este...negru, alb, sau fara nume
Ca o masca ce se pune pe un chip uitat de lume,
Ingropandu-i al sau farmec,
Dezgropand a sa minune;

Vajait ca de morisca se aude-n departare
Si venind incet dar sigur prin a albei nopti chemare,
Pomii canta ritmuri joase si danseaza clatinat,
Numai ei se stiu pe sine si s-asculta ne-ncetat;

Printre abur negru, printre panze roas' de noapte,
Se inalta ca un suflet, Luna cu-a ei mii de soapte,
Eterna si intangibila pare-a fi din departare...
Iara aura ce-o cara prinde viata de Fecioara.
...'n spirit rece tot se plimba prin a farmecei sclipiri
Leganand natura moarta, tresarind in cercuri vii,
Luminand de zeci de veacuri dar palind cand vine fiinta,
Noaptea ea este stapana peste tot ce-i nefiinta...